sau Pierderea recurentă a minților

 

Scriu asta pentru că tocmai l-am auzit pe un celebru jurnalist român, pe care altfel îl apreciez pentru scriitura sa, spunând la o televiziune că, până la urmă, deși, da, e o îngrozitoare crimă, avem a face în chestiunea masacrului de la Paris cu un jurnal de kitch, cu o publicație tabloidă căreia îi place scandalul etc, ce ar fi făcut bine, pe scurt (ca și restul Franței), să țină cont de sensibilitățile naționaliste ale celor pe care i-a caricaturizat. Mai înainte de a-l auzi, m-am surprins gândindu-mă la fix același lucru, încercând să-mi pun problema din toate unghiurile. Și totuși, îmi dă permanent cu virgulă, pentru că, să vezi, ăia n-au omorât pe nimeni cu caricaturile lor!!! E simplu!! (În paranteză fie spus, oamenii caricaturizează la oase pe oricine, pentru frumuseți precum habotnicia, excesele, minciuna, ipocrizia și așa mai departe. Că au făcut-o întotdeauna foarte dur - da. Și, ce???) Ducând ideea mai departe, înțeleg din asta că oricine se simte lezat de diferite satirizări / caricaturi(zări), idei, ar putea fi, la un moment dat, oarecum îndreptățit să omoare în stânga și-n dreapta, după cum îl duce căpuțu'. Că e lezat!

Really?! Păi, dacă-i așa, stimați scriitori, pictori, actori, regizori și oricine se exprimă public, poate-ați înțeles că nu e safe să mai scrieți / montați / creați opere - SF sau inspirate din realitate - în care sunt satirizate sau criticate tipologii criminale, moduri de gândire silnice, sisteme criminale, violențe și așa mai departe, pentru că cine-știe-cine se poate oricând simți îndreptățit să măcelărească în stânga și-n drepta! Primitivismul rezultat va fi absolut minunat în uniformitatea sa netedă pe creier!

N-are rost să mai zic de fusta scurtă sau râsul în public sau ascultatul de muzică sau cântatul sau orice cu potențial "ofensator".

Gizăs (sic!), cum ne pierdem mințile recurent și din ce în ce mai grav!

Consecință principală, tendința de autocenzură e deja vizibilă, chiar mai in your face de la "The Interview" și decizia inițială de a nu-l difuza încoace, iar noi ăștia din România știm binișor cam unde poate duce autocenzura manifestată sub sinistra umbră a unui sumbru organ de reglementare.

La urma-urmei, pe lângă că e vorba de râs (și, da, unii chiar au în capul lor să îngrădească prin lege dreptul ăsta în anumite locuri din lume), mai e și vorba de dreptul la gândire, dacă stau să mă gândesc! (pun intended)

Și ducându-mă înainte într-un scenariu SF (?) apocaliptic, mă-ntreb: și dacă toată lumea ar fi supusă unui singur set de reguli și reglementări, impuse și menținute de unii, oricare ar fi ei? Adică, ok, totul e uniformizat, nimeni nu mai gândește, toți suntem robotizați - și-acum, ce?

Mi se ridică ușurel părul pe ceafă și mă gândesc cu capul meu că ni s-ar potrivi mai bine un viitor ca-n Star Trek!

comments