Lavanderist

Sunt o duamnă. Pe bune! „Perception is reality”, se spune în domeniul meu de activitate - therefore, I am. :) Și dUamnele au limba ascuțită și își permit limbajul colorat care îi șade fiecăreia cel mai bine. Deci, aici scriu cum vreau, ce vreau și în ce limbaj vreau eu.

Cu ce mă ocup toată ziua? Cu vorbele și faptele. Sunt de profesie jurnalist, dar de aproape un deceniu fac comunicare și creez povești, proiecte, strategii, de-astea. Deci, mă ocup cu oameni si povești (wow, cum a sunat asta!). Cu ăia care vor, desigur, că nu trec bătrânele strada cu forța.

Și mă mai ocup și cu sportul - pe cât și pe când mă ține voința, cu cititul despre și practicatul mâncatului sănătos – cât se poate, că oameni suntem, nu-i așa, cu mersul la teatru / expoziții / muzee / filme / locuri cu frumos și bine. Și cu una, cu alta.

Ce-mi place? Păi, în mod evident, îmi plac cuvintele (și, în ultima vreme, mă-ncearcă senzația că și ele pe mine, sper să nu fie un simptom interpretat greșit), oamenii cu inimă și ăia cu minte. Râd mult (și tare!), sunt pentru umorul deștept, cu cojones, și ironia sănătoasă, îmi place lavanda, macarons și eclerele, cafeaua bună, lucrurile frumoase inspirate din românescul tradițional, prietenii mei buni. Și îmi plac pantofii. Cu poșetele n-am vreo mare poveste de amor, dar pantofiiiiiii...... oh!

De ce m-a lovit să scriu (acum)? C-așa am simțit, că era, în sfârșit, timpul. Că m-am copt de-ajuns pentru a începe asta. O fi bine, o fi rău? Om vedea.

Despre ce e locul ăsta? Despre ce vreau eu. Despre ce-mi place, ce nu-mi place, ce mă revoltă, ce îmi trece prin cap, ce am învățat în anii ăștia de când mă petrec pe planetă. Scriu despre teatru, film și artă, oameni și întâmplări din domenii care au legătură cu mine și structura mea, plus încă altele câteva - pantofi, cafea, lavandă. Nu mă iau prea în serios și-mi plac oamenii care fac la fel, indiferent ce funcție le scrie pe badge sau pe ușa de la birou. Scriu din perspectiva mea, a mea proprie, nu caut conflicte, nu dau lecții și nu mă cred buricul a nimic.

Și nu suport intoleranța (sic!). Asta nu-nseamnă că tolerez răul, indiferent pe cine și cum afectează. Deci, aici nu ne certăm, nu ne jignim și nu-ncercăm să ne impunem punctul de vedere. Aici vorbim și ne jucăm frumos. Ne place – citim, nu ne place – citim pe la alții.

Apropo de asta: de-aici luăm și dăm mai departe, dacă ne place, NUMAI cu menționarea sursei. Și, dacă suntem chiar politicoși, cerem eventual voie înainte.

Pe scurt, da, chiar cred că libertatea ta se termină acolo unde începe a mea, indiferent cât de clișeic sună asta. Pentru că mă iubesc pe mine însămi! În sfârșit, după un drum lung și greu.

Lavanderist
Lavanderist
Aboneaza-te la newsletter
Sign up for Newsletter
Ne gasiti si pe facebook