Lavanderist

Scriitură despre femei și bărbați

 

Aș putea începe prin a spune că toate femeile sunt niște flori. Sau că pe femeie nu tre’ s-o atingi nici c-o floare. Sorry, nu pe blogul ăsta! Am depășit clasa a șasea și, slavă Cerului, prin etapa clișeelor poptămașiene n-am trecut niciodată!

De-o lună, tot feisbucu’ și netu’ vuiesc de corvoada bărbaților, care a ținut până ieri, de 8 martie. Să-și bage femeia în seamă, să ofere cadouri și, mai ales flori! Wow, săracii, ce nenorocire! Câți bani aruncați, câtă alergătură! Cea mai mare traumă și, deci, efortul cel mai recompensabil: oferitul de flori!

Deci, pe scurt, că poate mai aveți treabă: doamnelor, florile primite NU sunt un premiu pe care să ni-l acorde o dată sau maximum de două ori pe an minunatul vieților noastre! Căci, dacă așa se întâmplă, vă spun direct că respectivul nu e minunatul, nu e nici Acela, ci din contra.

Din topul scuzelor “bărbătești”, mi-au marcat cel mai puternic nervii celebrele “Hai, frate, că așa, cu flori de trei ori pe săptămână intru-n faliment!” (deși trei beri pe zi nu prezintă același pericol), “Bă, io pă tata nu l-am văzut s-o sorcovească așa într-una pă mama și iete că tot îi dă să mănânce” și, desigur, mult-uzatul și atât-de-apreciatul-de-către-confrați “Ce, bă, să-i duc buruieni, da’ ce, astea să mănâncă?”

Din topul scuzelor femeilor (pentru ei sau pentru ele însele) avem: “Mie și-așa nu-mi plac florile“ (!), „Dacă nu sunt bani...”, „Dar eu sunt o femeie independentă, nu aștept flori!” „De ce să oferi cuiva flori care mor, ca dovadă a dragostei?” Asta ultima, cel puțin, e ca aia în care veganii ne zic că ăștia care mâncăm ouăle de la găinile bunicii suntem niște teroriști.

DECI: Nu-nu-nu-nu-nu-nu-nu! Doamnelor, știu sigur că tuturor ne plac florile, în vază sau în ghiveci, doar să fie DES, știu sigur că dacă are bani de bere sau țigări, atunci sigur are și de-un buchețel de ghiocei măcar, și tot e ceva, tot înseamnă că s-a gândit la femeia lui înainte de (sau pe lângă) berea cu băieții! Hai să vă spun un detaliu personal: prima floare de la cel care e acum soțul meu a fost O lalea! UNA, că atât s-a putut în ziua aia. Dar a fost!

Deci știu sigur că se poate. Se poate să primești flori mereu, fără o ocazie bătută-n calendar, doar pentru că ești și pentru că e.

Și se mai poate, da, ca dacă îți plac florile, să ți le cumperi singură – sper că toate avem curajul să facem asta, fără să ne pese de ce-ar putea spune “lumea”! Un articol frumos pe tema asta găsiți la Sabina, aici: http://www.sabinacornovac.ro/nu-imi-este-rusine-sa-imi-cumpar-singura-flori/. Dar asta e o altă discuție.

De aceea zic, doamnelor, avem dreptul la flori! Hai să nu ne mai ferim atât de cuvinte, de stări și de consecințele lor, când, de fapt, e atât de simplu!

Și vă invit să-mi spuneți gândurile și pățaniile voastre pe tema asta, daca vreți! :)

Foto: An-Ca Events

comments