Lavanderist

Și afară plouă, plouă, acoperă-mi tălpile cu cizmele de cauciuc sau ceva...

Mda, nu-i de peep toe's, dar cert e că încă n-am chef de cizmele de cauciuc. Maybe some other day, când o veni toamna. Botinele cu toc de 8 o să-și facă treaba perfect.

Așa că ieșim în ploaia de ieri, căpoasă ca un nativ din zodia Berbecului ( no offense! :) ), eu și tocurile mele. Cine le-a proiectat pe acestea, nu s-a gândit mult la confortul piciorului, nici nu-s produse de vreun mare brand, dar sunt așa de frumoase și-mi șed așa de bine încălțările pe picior, că mă sacrific repetat și conștient.

Și-atunci am văzut!! O frumoasă care mergea "în genunchi" din cauza înălțimii tocurilor pe care se urcase și a imposibilității ei personale de a o gestiona pe aceasta. Pe înălțimea tocurilor, adică. Știți mersul ăla chinuit, ca pe papainoage, dar pe tocuri, când domnița nu știe cum se face asta și își îndoaie genunchii a tortură, după care se saltă din spinare încercând să se îndrepte puțin din poziția "cocoșat fără beneficii"? Deja pregătite din vară (clar!), cizmele ei lungi și mulate din imitație lucioasă, cu un toc cui care nu va câștiga niciodată un loc in instagram-ul stiletto, ne oboseau și pe ea, și pe mine.

Și, dacă despre multe lucruri nu scriu, că sunt alții mai deștepți și mai pricepuți ca mine, ei bine, despre pantofi și mersul pe tocuri chiar îmi permit s-o fac. Tocurile merită respect, pentru că, în ce mă privește, tocul face pantoful - cam în 95% din cazuri. Indiferent de formă și înălțime, trebuie să aibă eleganță și mlădiere undeva, în substanța lor, s-o simți ca s-o poți apoi transmite tu, purtătoarea, în exterior. Dacă n-au, mai bine nu-ți iei pantofii ăia.

Tocurile-s făcute să fie și să ne arate elegante, mai înalte - dacă așa vrem, cu picioare mai lungi și gambe mai frumoase, poate chiar mai sexy, dacă așa simțim nevoia, dar nu-s obligatorii și nu ne notează Dumnezeul femeilor la catastif dacă nu le purtăm! Decât să arăți ca o rață cu genunchi, mai bine porți tocuri de 3.

Sau, și mai bine, te antrenezi prin casă cu tot felul de tocuri, multe zile, înainte să ieși cu ele în lume. Da, exact asta am făcut, acum mii de ani, când am decis că totuși mama are dreptate și că mai trebuie să ies din când în când din bocanci și sandale joase. Deși am efectuat niște ani de balet în viața mea, mersul pe tocuri mi-a ridicat oarece dificultăți la început, așa că am decis s-o iau simplu: țop-țop prin casă. I don't like to toot my own horn, dar, în zilele noastre, unii oameni și soțul îmi spun că am aer de gazelă când merg pe tocuri. :) Good enough for me! Bine, drăguț ar fi să am aerul ăsta și fără tocuri, da' dacă n-a vrut cineva să am și io măcar 5 centimetri în plus, aia e, defilăm cu ce-avem. Deci, dacă am putut eu, poate oricine.

De când s-au inventat, tocurile au avut, pe lângă cele mai mult sau mai puțin funcționale, roluri sociale și estetice, dar n-au fost niciodată pe lista instrumentelor de tortură, nici măcar vizuală. E păcat, sunt niște obiecte aproape de artă. Apropo, despre o expoziție unde se prezintă istoria pantofului am scris aici, cuvintele de ordine fiind Pain & Pleasure - pentru că, da, asta-i realitatea! Da, pain ca pain, dar și plăcerea!! :)

Gândul meu de a scrie despre asta s-a sincronizat perfect cu ideea celor de la FashionUp.ro, care s-au gândit că ar fi bine să existe o Zi Națională a Femeilor #PeToc. Așadar, cu acest articol particip la CONCURSUL organizat de FashionUp.ro, cu ocazia Zilei Naționale a Femeilor #PeToc, care va avea loc pe data de 14 septembrie. Marele premiu constă în 12 perechi de pantofi din magazinul FashionUp. Tot pe 14 septembrie magazinul FashionUp le oferă clienților reduceri importante la toate modele de pantofi de pe site, pentru 24 de ore!

Hai, ziceți voi că nu v-ar trebui (!!) încă niște perechi de pantofi! :)

Concurs-bloggeri

foto jos: fashionup.ro

 

comments