Lavanderist

De azi, intră în cinematografele de la noi filmul Money Monster / Mașina de bani, distribuit de InterCom Film.

Pe care film l-am văzut, deci pot să vă spun din acest paragraf că mi-a plăcut. Și să adaug că mi-a plăcut filmul în condițiile în care mie personal nu mi-a plăcut niciodată George Clooney, nici măcar ca actor!

Pe scurt, că începe weekend-ul, deci poate aveți treabă, ideea e că Money Monster chiar e part thriller, part human drama (există așa ceva ca gen de film?), iar Jodie Foster (regizoarea filmului) a reușit să mă facă să-mi păstrez dragostea pentru ea și de data asta, ceea ce e mare lucru.

Patty Fenn (Julia Roberts) este producătoarea emisiunii Money Monster, prezentată de Lee Gates (Clooney), o emisiune de finanțe, despre bursă, bani, jmekerii lor de Wall Steret și cum se dau tunuri inaccesibile muritorilor de rând, prezentate ca mari reușite în afaceri. De la o recomandare de investiții a gazdei emisiunii pleacă drama filmului, când numitul muritor de rând Kyle (Jack O'Connell) își pierde toți banii într-o aventură bursieră și vine peste ei în studio, luându-i prizonieri live. Sub amenințarea unei bombe și a unui pistol la tâmplă, Gates și Patty vor fi nevoiți să rezolve un caz jegos de manipulare a bursei - aș zice că nu foarte departe de ce ne-au mai auzit nouă urechile prin țărișoară, mai cu seamă după plecarea brokerului fugar Sima.

money monster

Foster și scenariștii filmului au reușit să ilustreze foarte mișto transformarea - în primul rând, a lui Gates. Normal, clișeu, ăsta e, la început, un ticălos găunos, încrezut,vedetă, fără principii, care îți transmite cumva că nici măcar el nu dă doi bani pe el însuși, de fapt, că totul e o fațadă. "Pe firul narațiunii", cum ar spune profu' meu de română din liceu, se transformă în omul care înțelege dramele altora, empatizează și dă mai mult de doi bani pe ei, ceea ce, desigur, îl validează și pe el, nu numai pe ceilalți. Plăcubil la treaba asta e că regizoarea reușește să facă toată schimbarea asta fără să ți-o arunce în față american style, vine natural și aproape că mi-ar fi putut plăcea Clooney. Încă nu. :D

Apropo de transformare, ar fi greșit să nu zic că de asemenea mi-a plăcut Jack O'Connell, pe care nu-l mai văzusem până acum și căruia i-a reușit foarte bine combinația avengeful loser, iar momentul cu nevastă-sa e absolut genial! Normal că nu vă zic mai mult, mergeți la film! :)

Roberts e perfect naturală în rolul ăsta, îi iese foarte fain și se cerea, zic eu, după multiple roluri dulcege și subțirele ca o înghețată pe băț, chiar dacă plăcute simțurilor. E undeva spre Erin Brockovich, cumva, ceea ce îi șade bine.

Și, desigur, sunt moral obligată să mărturisesc că iar mi-a plăcut Dominic West, adică jigodia care generează toată nenorocirea și pe care îl plac din The Affair - din multiple motive, n-am să intru în ele. Dacă sunteți femei, vă prindeți voi imediat ;) - și dacă nu, idem. La dracu', au englezii ăștia cevaaaa, nu știu ce... dar ceva...

Deci, e un film de văzut, fără pretenții de capodoperă, fiindcă nu e, dar care reușește frumos să evite clișeele cinematografice ale genului și ale filmelor americane în general, în mare parte, fiindcă ia doar idei și le aplică din perspective diferite. Ceea ce e un plus.

Așadar, mergeți la film! E singurul mod prin care să vă faceți o părere corectă, adică aia proprie!

Foto: InterCom Film

comments