Lavanderist

E încă iarnă de-aia împuțită pe străzi - pentru ăi de stau prin Bucale, zic -, deși anul trecut, pe vremea asta, aveam casa plină de zambile și narcise. Acum, troienele ”vaai, ce frumos a nins!” au devenit parapete de noroi cu crengi și urme ale trecerii câinilor cu stăpâni nesimțiți, așa că ceva se cere făcut în viață, ca să sune mai plăcut și să miroasă mai bine. Pâine! Pâine făcută în casă. Da, știu, și parfumurile miros bine, dar, totuși, azi rămânem la pâine.

De ani de zile mă tot gândesc că vreau să fac asta, dar mereu mi-a fost un fel de teamă amestecată cu altceva, teamă că n-o sa-mi iasă, teamă că n-o să fie ca aia pe care o făcea mamaie în copaie, când eram mică, teamă că e vreo mare scofală. Nu e, dragilor! E o minune simplă și bună, care miroase de te leșină de poftă, când o scoți din cuptor și care, pe măsură ce repeți experiența, iese și mai bine.

V-am mai spus că nu le am cu bucătăreala - sigur că nu mor de foame, dar mai bine las pe alții mai pricepuți - așa că, dacă am putut eu, poate, clar, oricine.

De ce scriu aici despre asta? Pentru că, după ce am scris și pus două pozuțe pe Facebook, o grămadă de oameni m-au întrebat cum am făcut-o, care-i rețeta și cum de-a ieșit așa frumoasă. Uite cum fac eu - cu măsurile cam din ochi - și tot așa făcea mamaie:

Pun un kilogram de făină - că nu stăm să facem în fiecare zi pâine - de care vreți voi - albă, integrală, amestec etc. - într-un vas și am făcut cuib în ea: adică o mică adâncitură în mijloc. În cuib, presar sare - cam o linguriță rasă, apoi dizolv cam trei sferturi dintr-un pachet mic de drojdie în apă călduță (cam 200 ml de apă să tot fie într-o cană) și o torn în cuib. Amestec tot aluatul ăsta și îl tot frământ până se încorporează bine toată făina și nu mai e lipicios - dacă e nevoie, mai adaug câte puțină apă călduță, ca să pot încorpora totul. Adaug cam o lingură și puțin de ulei - de măsline, de floarea soarelui, de ce vă place - și încorporez și asta în aluat. Apoi bat aluatul cam un minut - două, ca la cozonaci, că am observat că se face și mai fraged - plus că fac nițică mișcare și-mi folosesc vreo câteva grupe de mușchi la treaba asta. :)

Îi fac o cruce mare, îl las la crescut, la căldurică și acoperit, cât am răbdare, cu un minimum de 40 de minute, după care iau aluatul și-l împart, fac fie două bile, fie două bucăți lungi, depinde de cum avem noi chef să fie pâinea.

Apoi, pasul obligatoriu e că vine soțul și-o decorează cum simte el, că artiștii sunt artiști și când fac pâine - vezi pozele. Ung cu foarte puțin ulei tava sau tăvile și pun hârtie de copt pe fundul lor, apoi pun aluatul și îl mai las să se liniștească în tavă și mai crească vreo cinci minute.

painea

La cuptor stă, la foc mic - pentru că avem un cuptor harnic și nu vreau să-mi ardă pâinea - cam vreo 30-35 de minute. O verific old school, cu bățul spălat din mătură, înfipt în mijlocul pâinii și care trebuie să iasă uscat.

După ce o scot din cuptor, ca să rămână moale, o țin sub păturică până se răcește - așa, coaja e crocantă și, în același timp, fragedă, iar miezul e moale și afânat.

Observați că nu mă stresez cu perfecțiunea formelor, cu nush ce culori instagramice etc., ceea ce vă recomand cu drag și vouă!

Ta-daam! V-am zis că e simplu! Spor și să-mi scrieți despre pâinea voastră, vă rog! :)

comments