Lavanderist

Cu râsete!!

Ce face femeia mediocră când a dat plictiseala-n ea în căsnicie?! Își ia amant, desigur! După care plănuiesc împreună să scape de soțul întreținător, că oricum ăla nu vrea să divorțeze de tuta pe care o iubește plat, dar iremediabil!

Cam ăsta e, pe scurt, punctul rupt din viața de pe hepilică, de pildă, de la care pleacă agitația din spectacolul „Crimă la Howard Johnson”, jucat la Teatrul Roșu, o montare a regizorului Emanuel Pârvu după un text de Ron Clark și Sam Bobrick. Spectacolul se joacă deja de aproape un an, sold out cam de fiecare dată.

Actorii Marius Gîlea, Alexandra Ioniță și Conrad Mericoffer fac o echipă care mie, ca spectator nespecialist, dar “profesionist”, mi s-a părut excelent aleasă pentru personajele piesei.

Nu vreau să vă povestesc ce se întâmplă – ideea e să mergeți să vedeți spectacolul. Deși e rupt din viață, totuși nu e. :-)

Am să vă spun doar atât: soțul, Paul Miller, interpretat de actorul Marius Gîlea, e individul ăla insipid care a reușit să-și ia nevastă tânără și frumoasă (iar actrița Alexandra Ioniță manifestă cu grație și din plin aceste calități), și bătută-n cap. Care nevastă, pătimașă fiind, evident că se plictisește de domnul care-i îndeplinește toate dorințele materiale, ba uneori chiar și pe alea fizice, dar nu e chiar plin de imaginație și, desigur, “nu o înțelege”! Cine s-o-nțeleagă? Dentistul familiei, un Mitch jucat de actorul Conrad Mericoffer. Respectivul, un afemeiat cu vorbele la el, o vrăjește pe domnița neînțeleasă și pun împreună la cale asasinarea soțului care stă în calea fericirii lor superficialo-sălbatico-domestice.

Îl atrag, deci, într-o cameră a hotelului din titlu, ca să scape de el conform unui plan despre care numai ei pot crede că e bine pus la punct. Ați ghicit: dentistul, deși întruchiparea mult-slăvitului-și-râvnitului ideal de mascul - “tânăr, înalt, brunet, frumos și cu bani” – e aproape la fel de inteligent ca și amanta.

Triunghiul amoros culisează, își schimbă unghiurile și perspectivele, planul inițial eșuează, evident, și nici relația ilicită nu o va duce prea bine, drept urmare personajele se învârt în jurul lor înseși și intrigile criminale se țes mai ceva ca-n familia Borgia! :-)

 Crima la HJ

Domină scena – inclusiv actoricește – personajul soțului încornorat (chiar și când nu e prezent pe scenă), într-o interpretare, după mine, absolut delicioasă și inteligent creată: Paul e plat, PLAT, e definiția platului în viață!! Nu a platitudinii, pentru că, deși lipsit de imaginație – îi cumpără nevesti-sii ceasuri la fiecare aniversare, astfel încât madama are colecție – e totuși cel mai inteligent și cel mai plin de umor (uneori îl bănuim că involuntar) personaj de pe scenă.

Paul e plat și când râde, și când țipă, și când se enervează, și când aruncă replici la care cade sala de pe scaune de râs, e plat sub ochelarii rotunzi și efectiv incolor în costumul maro deschis cu manșetă de-un lat de palmă la pantalonii prea lungi, pentru care îl și acuză consoarta că nu e creativ “ca Mitch, uită-te la el, e ALBASTRU!!” Și cu dungi, aș adăuga!

La capitolul umor, s-a râs practic continuu. Am avea, de pildă: cei doi amanți în plin avânt amoros în camera de hotel, soțul ascuns în dulap (v-am spus că triunghiul culisează), el îi spune ei, de mare angajament erotic: “Și vine lupu’ la Scufița Roșieeee!! Îmmmm….” Soțul, sărind din dulap, cu un pistol în mână: “Hop și bunicuțaa!”

Decor minimal, multifuncțional – un trend necesar în teatrul independent, obligat de cele mai multe ori să funcționeze cu buget de avarie – replici scurte, în cascadă, text acid și inteligent, întorsături de situație la care te aștepți, dar tot te surprinde manifestarea lor concretă pe scenă.

Am regăsit cam toate clișeele unei vieții mediocre de zi cu zi, dar asamblate astfel încât devin fundalul perfect pentru acțiuni, replici și trăsături.

Mergeți să vedeți spectacolul, zic eu. Și eu nu zic dacă nu e!

Intrați pe pagina Teatrului Roșu și veți găsi întregul lor program pe următoarea lună, precum și numerele de telefon la care să vă faceți rezervări. E un loc pe care managerul a reușit să-l transforme în chiar casa teatrului, în care în fiecare seară de joi și duminică e aglomerație din aia bună!

Închei simplu și vă rog să-mi permiteți: Mergeți la teatru! :-)

Sursă foto: Facebook Teatrul Roșu

comments