Și mi-a și plăcut! N-am murit după el, ca să zic așa, dar mi-a plăcut. Regia, scenariul, producția: Cristian Comeagă. Deja premiat, deja în cinemauri.

Da, este un thriller, e și-un road movie, e și un film și despre perioada de dinainte de '89 - dar la urma-urmei nu e ca și cum m-aș aștepta ca treaba asta să dispară (deja) din filmografia românească. Dar e despre multe altele: pierderea identității, drum în viață, alegeri (nu de-alea electorale), servicii secrete înainte și după, conspiraţii, politică, sex, crimă și dragoste paternă. Și e de fun, e mega-fun, uneori doar din actori, dar e fun din ăla care-i face să se-ntrebe pe unii și să intre-n poveste pe restul.

Un adolescent pierdut în fața unei posibile vieți banale e recrutat de securitate (cu un mic șantaj) să facă lucruri, printre care și crimă. Adolescentul trece Dunărea pe anvelopă la sârbi, ca la carte, ajunge în lagăre de transfugi, după care în Legiunea Străină, după care, în sfârșit, în binemeritatul Occident. Între timp însă, își pierde viața. Și ce trăiește după aia e un film pe care, la un moment dat, încearcă să-l rupă.

Ceva gagici mișto (Laura Cosoi e bine de tot, plus felicitări, doamna Liurca!), silicoane și naturale, bătăi, arme, sex, amor ghebos de clasa a douășpea, visul împlinit de-a i-o trage unei profe bune, glume de autobază – sau de secu, că nu-mi închipui că erau în genere nește telectuali.

Cinstit vorbind, filmul îl face Nicodim Ungureanu, deși nu cantitativ. Escu (!) punctează fiecare moment, toată acţiunea ajunge cumva la figura lui banală – deci, perfectă pentru serviciile secrete. Zici că scenariul e scris pentru el.

Și mai e ceva: e ca un fel de carnaval, o glorificare a costumelor și-a machiajului. Aproape toate personajele se transformă continuu, ba le cresc mustăți, ba-și rad barba, ba-și blonzesc părul. Nicodim Ungureanu e tata’lor și de data asta, la un moment dat e un fel de Marian Nistor fără bentiță.

Am râs mult, mai ales că sunt momente fine, aproape nedetectabile, de umor excelent. Situații, expresii, fețe, fete și așa mai departe pe care le-ai văzut prin bloc, când erai mic – dacă te născuseși la vremea aia – intrigi și partide de sex atât de comunist provinciale, că uneori parcă vezi peștele de sticlă colorată de pe televizor. Mă-sa ăluia e adorabil de proastă, dar tot o curvă, tac-su e un umflat care babardește o vecină, iar el visează amor etern cu o minunată (Olimpia Melinte). Marele merit al lui Bogdan Stanoevici e că poate să arate patru vârste în același film.

Se sesizează oarece influențe, inerente, dar măcar sunt din alea bune, spun o poveste. Sunt și ceva scăpări - nu multe, nu dau impresia de forțat și nu-s nici chiar grave – de pildă, pe vremea aia, nu exista expresia “să i-o pui uneia”.

Cam asta ar fi.

A, product placementu’ e de bun simț! Am apreciat maxim!

Distribuţia: Bogdan Stanoevici, Nicodim Ungureanu, Laura Cosoi, Olimpia Melinte, Mariana Liurca. Filmul a fost deja premiat la mai multe festivaluri internaţionale – a primit trofeul Rising Star la Vancouver şi patru trofee la Los Angeles Cinema Festival of Hollywood.

Cum spun de obicei: mergeți la film!

Foto: https://www.facebook.com/profile.php?id=836771559685992&fref=ts