Lavanderist

De Mihaela Constantinescu

De mici, ni se transmite din mamă-bunică-prietene-verișoară-învățătoare-n copil neștiutor, că între "noi" și "ei" există un război nedeclarat, dar care se duce "până când moartea de va despărți".
Sintagmele folosite pentru a descrie relația dintre femei și bărbați seamănă adesea cu un rechizitoriu legal, plin de fapte de instigare la violență, privare ilegală de libertate, încălcarea libertății de opinie s.a.
Reprezentantele sexului frumos, atunci când se referă la o nouă relație, folosesc expresii precum: "am/a pus mâna pe el", "a făcut o partida bună", "i-am/a închis gura" șamd, în timp ce ei se simt "sub papuc", "cu fusta-n cap" sau mai vulgarul "fără coaie" - pardon my French.
Ascunse în spatele unor idei pudibonde și clișee bine-nrădăcinate, așteptăm cu răbdare vânătorească prima greșeala, pentru ca, la un moment dat, să avem - în sfârșit! - ocazia să zicem "ai avut dreptate, mamă!".

Culmea e ca bărbații sunt mișto, au umor, sunt mult mai puțin dramatici, iar miturile despre ei sunt, de obicei, mituri.
Puși, însă, în fața faptelor - se știe că "vinovații fără vină" au tot dreptul să dezvolte frustrări - reprezentanții sexului tare declară și ei război legiunilor de femei ostile și, previzibil, dezvoltă comportamente demne de cele mai rele epitete.
Basmul se termină, astfel, înainte de a începe și, de cele mai multe ori, singura vină a lui Făt Frumos este că a intrat în joc.
Există și anomalii, desigur, dar pe astea le folosim ca exemple care întăresc regula...
Personal, nu am urât niciodată bărbații. Deși am căzut, uneori, în capcana acestui război mai mult sau mai puțin rece, am apreciat întotdeauna calitățile care îi deosebesc de Eve: forța, simplitatea în gândire (cârcotașilor le spun că nu, nu la aia mă refeream), lipsa înclinației către tragedie și multe, multe altele. Desigur, nu le-am descoperit niciodată pe toate în același bărbat, dar, cu toate astea, ele sunt indiscutabile.

Photo: funnyjunk.com

comments