Da, așa mi s-a părut azi noapte – a fost prima dată când senzația și formularea în sine m-au lovit clar și izbitor: Gala Oscarurilor e un cadavru împăiat, (încă) machiat (pe alocuri) și ținut în picioare la tribună de mulți păpușari care încă nu vor ca poporul să vadă că a cam crăpat obiectul adorației.

E pe ideea “băi, s-a dus dracului Vama de pe vremuri”, dacă vreți.

NU, nu vorbesc eu despre filme – aș putea, ca spectatori toți avem “dreptul” ăsta – dar nu e treaba mea. Dacă vreți analize de film de la profesioniști, vă invit să-l vizitați pe blog pe amicul Mărculescu, el zice cu filmele.

Eu zic cu ce e treaba mea – adică evenimentul, gala – GALA, eveniment planetar! Sau nu.

Ce-am văzut aseară a fost plicticos, fad, tern și plat, din toate punctele de vedere. Și a fost atât de plicticos, că am adormit de multe ori, dar am recuperat azi de pe net ce conta (sau ar fi trebuit). Scremuta spoială de glamour s-a văzut de departe drept ce-a fost, inclusiv pe la prezentatorii canalelor tv din afară, chinuiți de un simț al umorului într-o agonie dureroasă.

În afară de maximum zece nume cu adevărat importante și grele din industria asta (printre care Meryl Streep, pe care nu știu dacă am fi văzut-o dacă nu avea o nominalizare de formă), am văzut duduce și dudui (pun intended) de D-list, persoane alergând să prindă o poză bună în fața camerelor, pe gospodinuța din alea 50 de umbre, îmbrăcată prost, fix ca o gospodinuță care s-a chinuit, alături de o mamă cu față diformă, ambele fără vorbe la ele. Și, desigur, nominalizații și prezentatorii. Atât!!

Covorul roșu a fost o perindare de wannabes, adunați de organizatori ca să mai susțină încă puțin cadavrul, din spate. Că doar oricând, ca și pe la noi, se găsesc cohorte de personaje care n-au ocazii dese să plimbe niște haine de designer prin fața camerelor.

Băi, nici măcar splendorile din zona fashion n-au existat! E momentul anului în industriile astea două, dar acum, tot în afară de vreo 4-5 rochii, am văzut o lipsă de inspirație, și un prost gust, și o plictiseală totală! Ce să mai zic de faptul că aproximativ 40% din doamne uitaseră că există hair stiliști... Și că 50% din doamne și domnițe s-au îmbrăcat în roșu pe covorul roșu!

Nici chiar ținuta lui Cumberbatch, de care îmi place inclusiv ca bărbat, nu m-a impresionat aseară!

Iar scăldarea călâie de la capitolul alegerii prezentatorului politically correct a venit peste un terci călduț de film făcut dintr-o realitate grea, cu un homosexual genial, persecutat în viața reală de o societate măreață – so much for objectivity and accountability!

Și fiindcă events is my game, m-a pus în fund fastuosul meniu pregătit pentru cohorta de celebrități! Practic, niște multe lucruri în formă de statueta Oscar! Pe bune? Atât ne-a dus imaginația? Să facem somon și sushi și ciocolată în forma statuetei? Wow!

La capitolul momente, Gaga cu The Sound of Music + Dame Julie Andrews au fost micul highlight al serii. A, și mi-a plăcut momentul de musical de la început.

În rest, observ că a devenit deja o modă să zici la Oscaruri de-astea cu political correctness – păcat că nu multora le stă bine și nu mulți au chemare. Dar văd că la americani e important și prinde.

Trist, anost, fără personalitate (again, pun intended). Again, it's just me.

Întrebarea care mi-a venit în minte a fost “oare câți ani îi mai dau Galei Oscarurilor?” Dacă nu se schimbă abordarea, cu tot PR-ul, nu prea mulți, din păcate.

Poze găsiți pe net cu sutele.

Sursa foto sus: http://www.theepochtimes.com/n3/1259646-oscars-exclusive-after-party-what-to-eat-and-hear-at-governors-ball/