Lavanderist

Nu existam sau eram prea mică să-i fi văzut la vremea lor emisiunile pentru copii, dar am văzut fragmente din ele mai târziu și tot fascinată am fost de felul în care reușea să-i vrăjească pe mari și mici deopotrivă, desenând uneori cu ambele mâini în timp ce spunea povești! Și tot om mare fiind, m-am lăsat și eu fermecată de talentul, blândețea, jovialitatea și figura frumoasă a lui Iura, trăsături pe care le-am regăsit de fiecare dată, în toate rolurile în care l-am văzut, indiferent de vârstă. Nu l-am cunoscut, dar l-am întâlnit și am văzut și de-aproape același lucru: omul cu suflet frumos și chip fermecător.

Galeria Elite Prof Art organizează o expoziție de grafică dedicată actorului Iurie Darie, care s-a stins din viață în noiembrie 2012 și care ar fi împlinit, pe data de 14 martie, vârsta de 86 de ani.

În câteva rânduri, cu ocazia datei ce marchează ziua de naștere a actorului, văduva sa, actrița Anca Pandrea, își amintește clipe și trăiri din viața actorului și a lor împreună, lucruri pe care i le-a povestit chiar el, în cei mai mult de 25 de ani pe care i-au trăit alături.

Anca Pandrea:

"Iurie Darie Maximciuc – Iura, așa cum este alintat, s-a născut pe 14 martie 1929, în sătucul Vadul Rașcu de pe malul Nistrului, unde, copil fiind, cu sora lui Raisa, “pășteau animalele, el caii, ea vacile”, ne vorbeste cu drag și emoție Iura.

Desena cu cărbune oriunde găsea un locșor în casă, afară, pe toți pereții. N-a fost certat niciodată de măicuța lui, Daria.

S-au mutat la Chișinău, împreună cu mama și sora. Tatăl al doilea, Darie, murise și el în război.

Când frontul rusesc se apropia, intelectualii din Basarabia au primit o repartiție a locului din România unde vor locui. Când Iura avea 14 ani, familia a plecat în refugiu, cu ce au apucat să ia cu ei, călătorind o luna și jumătate cu un “bou-vagon”. “În stații, veneau doamne în rochii lungi, frumoase și le dadeau ceai cald,” își amintește Iura. Așa au ajuns în Cebza, lângă Timișoara.

Unul dintre lucrurile pe care le-au putut lua din Basarabia era un covor lucrat și vopsit de bunica lui, cu vopsele naturale. “Bunica era tot timpul cu mâinile pline de vopsea,” povestea Iura. Mai târziu, el l-a donat Muzeului Țăranului, ca și mine, care am donat o carpetă imensă, lucrată tot manual.

S-au mutat la Timișoara, el terminând Liceul Loga, unde l-a avut coleg pe Sergiu Nicolaescu.

A trimis desene la București, revistelor pentru copii “Pițigoiul” si “Mihaela”, conduse de Nell Cobar, pe care le semna “IU – DA”. Ajuns la București singur ca să dea examen la arte plastice și teatru, l-a cunoscut pe Nell Cobar care i-a spus “…credeam că ești mai în vârstă…”. A dat examen la arte plastice, unde “i-a desenat crochiul unei concurente - ea a intrat, el nu,” se amuza Iura.

Dumnezeu a vrut să intre la teatru. Juca teatru, filma și în țară, și în afară, prezenta emisiuni tv, printre care și prima ediție a concursului “Cerbul de Aur”.

Iubirea pentru copii nu se putea opri, avea o emisiune permanentă la tv, în fiecare duminică dimineața, numită “Să învățăm să desenăm cu Iurie Darie”.

Desena cu ambele mâini, cântând și povestind “în direct”.

LA MULTI ANI!

Te iubesc, sufletul și viata mea."

Vernisajul expoziției va avea loc chiar de ziua artistului, 14 martie, la orele 18,00, la sediul galeriei Elite Prof Art din strada Nanu Muscel, nr. 13, unde vă așteaptă o părticică din sufletul lui Iurie Darie.

comments