Dacă zic că, într-adevăr, niciodată toamna nu fu mai frumoasă, e, desigur, un clișeu și, deci, nu știu să scriu și nu-s originală. Băi, dar serios, în anii ăștia de-i am și mi-amintesc despre ei, niciodată n-am văzut așa o toamnă splendidă! S-a-nțolit de la marile case de creație, așa că ne-arată valul ăsta de rugină intensă, valurile de galben atât de tare și cald din frunzele nucilor, valul de aramă sclipind din mesteceni, flăcările de portocaliu, adierile de galben-muștar, chihlimbar, galben de gutuie, verde-gri sau aur topit.

Și roșul! Roșul! Așa ceva nu mi-a fost dat să văd nici prin picturile marilor impresioniști - pesemne că nici ei n-au prins vreodată uraganul Ophelia, care să facă cerul de foc și aerul roșu. Nu mă credeți? Ia vedeți aici:

Am fost mai pe-ndelete prin zona Câmpulung, de care mă declar îndrăgostită total - nu mai fusesem din copilărie pe-acolo, iar de-atunci mi-a rămas în memorie numai forma pridvoarelor de la casele din zonă - așa că am primit locurile cu toată inima. Dacă aveți drum pe-acolo, vă recomand pensiunea Liana din Bughea de Jos, nouă ne-a plăcut cu totul. O fi fost parte și de la companie, nu zic. :)

Dar toamna! Așa ceva n-am mai pomenit, maică, de când mama m-a făcut!

Dacă vreți să vă faceți un cadou, ieșiți din casă măcar preț de-o zi dintr-un weekend și bucurați-vă inimile, nu costă decât câțiva litri de combustibil sau un bilet de tren și-o cafea. (Nu merge călătorie fără cafea, de-aia zic.)

Mai pun niște poze, făcute cu un biet telefon, că n-aveam aparat, dar m-am gândit că-s la mine pe blog, nu la vreun concurs foto, deci îmi dau voie.

Ăsta a fost OZN-ul de la Bughea