Să fiu cinstită: nu-s vreo bucătăreasă pricepută, ceva pui de chef(ă). Nu mor de foame în casă, dar la noi gătește domnul soț, că e mai sigur! :) Eu sunt, cum îmi zice el, drăguț, regina salatelor. E o treabă, totuși!
Până-ntr-o zi, acum vreo câteva zile, carevasăzică, într-o seară când troienele neadunate ajungeau la cel puțin doi metri jumate înălțime, deci, dacă voiai ceva dulce - moi, cum ar veni - sufletu' puteai să ieși să-ți cumperi. Ne vine, așadar, ideea, mie și soțului, să încropim ceva bun: ”ceva care să nu fie plăcintă, că e prea complicat, da' să fie cu mere și scorțișoară și să aibă gust de plăcintă iernoasă!” (moi, de asemenea). Plăcinta iernoasă e aia care se cere de către organism iarna, pe interior.
Așa că purcedem a crea ceva pe loc, cu mere, stafide, scorțișoară și altele ce se mai găsesc prin cămara omului. Ies niște ”turtițe” - n-am avut altă inspirație să le zicem - și, pentru că erau chiar gustoase, le punem și pe Facebook. După care... m-am șocat, că lumea dădea like-uri la greu, zici că postasem cine-știe-ce tort simandicos, baaaa chiar - și aici era să pic de pe scaun - o mulțime de oameni au cerut rețeta! Și am dat-o, iar unii chiar au făcut-o și au declarat că nu se puteau opri din mâncat!
Sincer vă zic, mi-a fost și jenă să scriu rețeta pe fb, atât e de simplă și ne...șmecheră! Dar pe urmă au venit alții și-au zis că s-o pun pe blog, că e mai simplu de găsit.
Așa că... mă conformez! A, și nu e nici cea mai plină de calorii variantă de ceva bun! ;)
De la bun început, vă previn că nu măsor cantitățile la preparare, decât pe genul cam-circa-aproximativ, din ochi și ”din cană”. Așa că mă bazez pe priceperea voastră culinară anterioară :).
E simplu: aluatul e din faină - cam jumătate de kg la 2 tăvi dreptunghiulare, nu tavă din aia mare, pătrată, de cuptor - în care se pune o treime de cană cu ulei și cam jumătate de cană de apă cu bule. Noi aveam doar plată în casă, așa că am pus în loc 3/4 dintr-un pachet mic de drojdie (ca să compensăm bulele), dizolvată în apă călduță - să rămână aluatul fraged. Un praf de sare și totul se amestecă și se frământă, apoi am lăsat cam 20 de minute acoperit, la loc călduț, să crească aluatul.
Merele - din ochi, noi am pus vreo șase-șapte mere de mărime medie - se dau, necurățate, pe răzătoarea mare, se călesc câteva minute la foc mic cu o lingura rasă de zahăr, stafide, esență de rom și vanilie, apoi ceva scorțișoară la final, după gust. Dacă aveam chef, am fi spart și o mână de migdale să le mărunțim și să le aruncăm înauntru, dar poate data viitoare.
Aluatul se împarte în bucăți, fiecare bucată se întinde subțirel cu făcălețul (sucitorul, adică) sau cu ce găsim, dar fără să existe riscul de a se rupe, apoi se taie cu paharul - dacă vreți sa fie rotunde. Se pune umplutură pe câte o bucată, apoi se acoperă cu alta și se unesc marginile bine.
La cuptor trebuie să stea vreo 20-30 minute, depinde de cuptor.
Și aia e! :)
Poza nu e vreuna profi, că nu intenționam să ajungă aici! :)
Deci, vă sună interesant?
